E ciocolata cu martipan. Mi-am amintit ca nu am terminat de mestecat. Nu pot sa vorbesc acum. brb. Gata. Daca vrei ceva dulce iti dau eu pace. Defapt ia-ti singur. Da. Stii ceva? Pleaca din camera mea, ca daca ma enervez nu va mai exista picior de zebra pe creieru meu. Dar ia totusi o bucatica de cioco pentru drum. Hopa! Ai scapat-o. Bafta. Alta nu mai e. Da’, esti culmea! Chiar trebuie sa plangi? Hai mah…Ia alta bucata ,ce naiba. Da n-o manca acuma! Offf….Acum n-o scoate din gura…Da’ alta nu-ti mai dau! Acuma de ce mai bocesti? Frate, o bucatica mai am si eu, si mi-o iei? Mda…Hai gata.
Pace.
Am fi putut continua cearta la nesfarsit, dar mi-a mancat ciocolata si scop sa ma cert nu mai am.
Dar sunt gata pentru cununie. Tata ma vezi? Mama, doamne cimpanzeu, esti mandra?Mi-am luat un hipopotam tenor, si zvonurile spun ca e cel mai bun. L-am gasit intr-un geamantan, impachetat intr-un pachetel si-n pachetel intr-un plic.
La inceput pana l-am umflat a durat, ca se tinea scai dupa mine. Credea ca-s ma-sa.Vai! Dar l-am cerut. A ras la inceput, da s-a hotarat pana la urma. A realizat ca ma-sa e geamantanul si asa am trantit-o in primul rand la cununie.
Dar i-am spus. Adio balti, noroi si alte bucurii marunte.
Si atunci mi-am pus copitele in cap. Da. Ma iubeste. Si varu-sau porcu,i-a tinut partea. Si dadea..si dadea…etc.etc.
Hai bai! sa facem pace,ce dracu?!
Ar cam fi timpul.
in cunoscutul stil cu stelute si inimioare
imi place partea de fabula postmoderna.
Postmoderna? Sau “postmoderna”. Sau mai degraba nu are nicio treaba cu asa termeni pretentiosi (textul adica). Oralitatea (colocvialitatea) e greu de controlat intr-un text, cam asta as avea de zis. Nu merge pur si simplu de la sine.
E vioi textul macar, pacat ca nu e jucaus la modul asumat 
In plus topica de genul: “scop sa ma cert nu mai am” imi provoaca alergie. Iar aia cu hipopotamul tenor imi aduce aminte de Apollodor, “facea si el ce-i mai usor, canta la cor”
Nu merita chiar gilimele, mai mult o ghilimea. E vorba insa de fragmente probabil si atunci toate prozele par sa nu aiba sens, directie, la fel a mea, a ioanei, a adelei. Sunt curios de urmatorul text, ce o sa aduca nou pt toata lumea
Corect, asta ziceam si eu la textul Ioanei. Doar ca acolo fragmentul e coerent, simti ca a fost decupat din ceva mai mare. Aici nu mai sunt asa sigur.
dorm si eu ca omu cateva ore si uite ce patesc!:)) multumesc de…cele spuse. Sunt putin staina de cele ce se intampla aici, dar sper sa ma acomodez si cu ideea de a critica munca altuia. Nu cred ca sunt in masura sa fac asta:)no, da o sa incerc. textul a fost scris in foarte scurt timp, si nu l-am gandit destul,dar data viitoare voi munci mai mult.
cand zici ca o sa incerci sa te obisnuiesti cu a critica munca altuia, sper ca nu intelegi ca faci vreo favoare celorlalti, ci in primul rand tie. munca altuia, in cazul nostru, inseamna producere de text literar, care nu poate exista decat in relatie (chiar critica, sau in primul rand critica!) cu cititorii. Vezi pentru asta recomandarile lui Dan din Cum sa te porti cu zebra (beta).
completare: Crezi ca poti sa povestesti intr-o propozitie despre ce e vorba in textul tau, eventual sa precizezi intr-o alta ce ai vrut sa faci?
Si, pentru ca aici criticam textul si nu persoana, precizez ca e foarte important sa poti face asta. e important pentru ca iti arata tie si celorlalti ca munca ta nu e produsul vreunei transe ci un efort constient si urmarit pas cu pas.
incearca sa citesti Urmuz si sa vezi cat efort pentru a nu face nimic gratuit!
De altfel, Andi, poate ar trebui sa scapi repede de prejudecata specifica varstei ca ceilalti nu observa si nu judeca ce faci sau ca impactul a ceea ce faci nu este important. Nu stiu daca si unde muncesti, dar da, ceilalti o sa iti “critice” mereu munca (mai ales cand e haotica), uneori cu rautate, alteori cu invidie, de putine ori cu intentii constructive. Aici nu e vb de munca, ci de creativitate si de sansa de a invata ceva intre prieteni, ca sa zic asa.
hahaha..o da…mereu referire la varsta si la conceptiile si prejudecatile varstei.:) Si in legatura cu prietenia, nu stiu. As putea spune ca nu prea merge.Cel putin nu la mine.
Ce anume, nu ai prieteni, nu inveti de la prieteni, nu ne consideri prieteni? Ar trebui sa ne taiem la incheietura si sa ne contopim sangele?
Si consideratiile mele privind varsta nu ar fi necesare, daca nu ar exista comportamente care sa le declanseze. Dar poate ca tu ne-ai depasit cu mult si varsta si asteptarile si comitem noi o grava eroare. Foarte bine. Abia astept sa o cunosc pe aflowerpower cea matura
Pana atunci, te-as ruga sa citesti regulile (as zice sa incerci sa le si asimilezi) si sa iti dai cu parerea sau sa propui si altele(de exemplu, nu stiu, toti cei cu varsta sub 20 de ani sa nu mai fie tratati ca niste copii, nici macar atunci cand se manifesta ca atare) si, mai important, sa postezi si pe la ceilalti: prieteni-neprieteni, e o forma de respect. Sau nu prea merge nici asta.
ioooi mai ce te iei de mine..offf…n-am vrut sa fiu rautacioasa,da de obicei raspund precum mi se vorbeste..ma rog. nu conteaza ce-am io cu prietenii…e vorba ca nu cunosc pe toti de aici. imi pare rau pt comportamentu meu…se pare ca o sa te dezamagesc si mai mult cand o sa spun ca nu sunt “sub 20 de ani”. si ma retrag.
Stai linistita. Folosim “prieten” intr-un sens larg. Sub 21, atunci
textul mi se pare haotic și lipsit de o logica interioară, de orice fel ar fi aceasta. subscriu la recomandarea de a citi urmuz și de a vedea cum își construiește el textele. în plus, cele două fragmente mi se par a face parte din texte diferite.
în ceea ce privește comentariile, permite-mi să spun că reacțiile tale confirmă spusele lui dan. și mai aveam de zis dar am vazut acel “ma retrag” și nu știu sigur cum să-l interpretez.