eu te pot iubi doar eu
iar ceilalţi nu te pot doar ei,
oricâte pietre ai culege
oricâte vetre ai ridica
eu sunt singurul care te iubesc
egoist
francezii spun je t’aime
dar ei nu te iubesc
ei nu te agaţă în piept
şi nu te arborează la festival
francezii te adorrra
dar ei nu ştiu să te iubesc
nu te mai chem să vii
căci tine nu îmi e străin
francezii mă iubesc doar ei
deşi mă pot iubi doar eu
imi cer scuze ca nu am scris tema la timp, probabil si ceilalti au scuze, probabil ca asa ne vom filtra. imi pare rau ca nu a scris toata lumea
am asteptat si pozele alea ca sa devina totul mai concret, pt ca e greu sa comunici coerent cu atatea restrictii. insa nu imi pierd speranta ca odata ce incepem exercitiile o sa fie mult mai fun
ce treabă are romano drom cu poezia ta? adică îmi dau seama care ar fi legătura și cam ce ai vrut tu să faci dar nu cred că ți-a ieșit. limbajul folosit nu e asumat până la capăt iar francezii, în contextul în care totul te duce cu gândul la țigani, țigănesc, nu cred că au ce căuta aici (în ideea că sunt două culturi, două mentalități diferite și daca pot să-mi imaginez cum s-ar raporta francezii la țigani, chiar și când vine vorba de iubire, invers îmi e mai greu).
folosirea lui tine în loc de tu, de exemplu, mi se pare inadecvată. iar daca utilizarea lui vatră are sens în contextul pe care vrei să-l creezi, festival nu mai are.
Mizezi pe transferul pur morfologic al sensului, fara o adevarata implicare in ce ai scris. E o joaca de-a cuvintele, mai degraba, dar fara sa creezi ceva cu adevarat. Daca ai taia din ea “doar-urile” si cum zice si Anca “tine-urile” si alte siluiri ale limbii (vechi si ele de 50 de ani) ar ramane un nucleu poetic care ar merita dezvoltat. Cred ca ai incercat sa scrii “tiganeste”, cu simtamant si energie. Dar ti-a iesit abstract si mecanic. Concluzie: e greu sa fii tigan