îmi scârţâie deja genunchii
palma ta se strânge în buzunarul hainei mele
printre chei şi scame
te ţin de mână la câţiva centimetri de gheaţa spălăcită
(şi mie îmi alunecă tălpile)
capul tău îşi lipeşte recunoscător urechea
de umărul meu, urechea ta
e fierbinte, îţi place zăpada asta
murdară, îţi place iarna asta
murdară prin care te târăsc zâmbind
în timp ce număr nerăbdător
cei 143 de stâlpi reci până la casa ta
